Echipa Top Cross TCS Powered by Dementor KTM s-a întors
de curând din Spania, unde Adrian Răduţă a organizat un cantonament
MX/Off-Road de trei săptămâni. Curios să aflu mai multe despre ce s-a
întâmplat acolo, i-am luat un interviu lui Adi:
Cum ţi-a venit ideea cantonamentului mx/off-road şi în ce scop l-ai organizat?
Având în vedere că am renunţat anul acesta la motocross deoarece am hotărât să fac o operaţie la genunchi pe care o planificam de mai mult timp şi mai urmează să fac alte câteva, pot acum să mă dedic unor astfel de proiecte. De 8-9 ani, merg la Jon Van den Berg, la antrenamente în Malaga. El este un antrenor foarte bun, căutat de mulţi piloţi de motocross, însă marele inconvenient era că ajungeam acolo şi în fiecare zi trebuia să schimbăm circuitul. Făceam în medie 150 de kilometri pe zi sau chiar mai mult până la circuit, făceam un singur antrenament care era foarte lung, ajungeam seara târziu la hotel, trebuia să descărcăm, să spălăm motoarele, după o săptămână se acumula foarte multă oboseală. Pentru mine, un cantonament trebuie să fie ceva mai organizat, un sportiv are nevoie de volum, mai ales dacă e începător. Asta înseamnă antrenament de dimineaţă, o masă şi program de odihnă la prânz, un nou antrenament, apoi din nou odihnă. Astfel, nu să stai să te plimbi pe drumuri, să încarci, să descarci, să speli motoare. Mi-am propus ca atunci când voi renunţa la motocross să caut o soluţie să fac cât mai eficient antrenamentul şi am ajuns la această formulă în care într-o săptămână ai douăsprezece antrenamente, fără să oboseşti în asemenea măsură la sfârşit, încât să nu mai poţi controla motocicleta.
Care a fost efortul logistic angrenat de Top Cross TCS ?
Camionul de curse trimis până în Spania, încărcat cu 23 de motociclete, cu cortul montat pe aceeaşi setare ca la curse. Pentru ca totul să meargă bine, ne-am bucurat de prezenţa a trei mecanici şi doi bucătari.
Aşadar, nici piloţii şi nici motoarele lor nu au suferit de foame… Dar, spune-ne, cum arăta o zi tipică de cantonament?
Mic dejun servit în paddock între orele 9 – 9:30, la 10:15 cel târziu începea primul antrenament, terminam la 12:15, aveam masa de prânz, urma o pauză de 2-3 ore, în care sportivii puteau merge la cazare, care era destul de aproape, la doar un kilometru de circuit. Apoi, după-amiaza, începea un nou antrenament, în funcţie de ce rideri aveam, de enduro sau de motocros. În a doua săptămână am avut şi un preprator fizic. Atunci am avut şi cei mai mulţi motocrosişti,dar şi un antrenament suplimentar de o oră, constând în pregătire fizică, seara, înainte de cină. A fost o săptămână grea…
Care a fost proporţia între motocrosişti şi endurişti?
Riderii au venit în proporţii aproximativ egale la cantonament, dar atunci când am avut în aceeaşi grupă motocrosişti şi endurişti am organizat programe separate. Dimineaţa am avut un antrenament de tehnică, viraje, secţiuni de circuit, acelaşi pentru fiecare grup, însă antrenamentul de după amiază îl separam. Fiecare antrenament de tehnică era filmat, iar seara se analizau şi se corectau prestaţiile fiecărui rider în parte. Astfel, a doua zi le e mai uşor să îşi corecteze greşelile, decât atunci când le spui doar tu ce greşesc şi cum să corecteze şi am putut observa la fiecare sportiv un progres. Pentru enduro, trebuie să mai spun, zona în care se află baza sportivă are multe dealuri stâncoase, în trepte, e o zonă unde se poate lucra foarte bine şi învăţa o sumedenie de procedee tehnice.
Dar ce tip de rideri au venit? Motociclişti care aleargă de plăcere, rideri care vânează podiumul? Au venit la distracţie sau gata să dea tot ce au mai bun?
Au fost câţiva rideri cu care am mai lucrat la Ciolpani anul trecut,
care au început cursurile în toamnă şi nu am mai putut continua atunci
când s-a stricat vremea. Ei au avut pentru câteva zile un program
separat. Nu prea aveai însă cum să vii la distracţie, sau dacă veneai
astfel setat, după o zi îţi dădeai seama că era foarte obositor, că era
nevoie să te odihneşti la prânz şi nu aveai timp să faci nimic altceva
în afară de mers pe motocicletă. Poate că unii au pornit cu gândul că
merg într-un concediu, dar când au ajuns acolo şi-au dat seama că nu e
aşa. Nici nu îmi doresc asta, nu am organizat cantonamentul ăsta să fac
bani, îl fac în primul rând pentru că îmi place şi îmi doresc să fac
asta, consider că am reuşit să îl scot la un preţ foarte convenabil.
Nici nu mi-ar plăcea să vină lume cu fiţe şi care să nu respecte
programul.
Începători ai avut?
Da, au fost şi amatori care merg în Campionatul Naţional de Enduro la clasa Hobby, despre care pot spune că au progresat într-o săptămână, dar şi piloţi profesionişti. Aş minţi însă dacă aş spune că după o săptămâmă de cantonament, sau chiar după o lună, gata, ştii enduro. Cei care citesc asta trebuie să fie conştienţi că la nici un antrenament nu îţi şopteşte cineva un secret la ureche, după care devii brusc mai rapid. Toţi îşi doresc să meargă repede şi habar nu au cum să facă asta. De aceea cel mai important este să te concentrezi pe tehnică, iar viteza vine cu timpul. Scopul meu este să învăţ omul să meargă corect, să nu mai vorbim că aşa scapi de multe accidentări. Atunci când crezi că ştii să mergi cu motocicleta şi tragi mai tare, poţi avea surpriza ca motocicleta să îţi demonstreze că nu e aşa. Ştiu din proprie experienţă aceste lucruri, mie nu mi-a spus nimeni ce să fac şi ce să nu fac.
Cum a fost cuantificat progresul?
Cei de la MX au fost cu toţi rideri cu suficient timp pe circuit şi de aceea m-am concentrat să le măresc viteza, să corectez unele erori şi, spre sfârşitul grupei, să le cresc rezistenţa. La enduro e altceva am insistat pe tehnică şi pe viteză, am folosit şi tehnici de motocross. Am avut antrenamente de viteză cronometrate, am pornit de la o tură de circuit de enduro parcursă în 1:49 şi după 90 de minute de muncă ajungeam la 1:30 şi un pic. Am fost foarte mulţumit de atitudinea sportivilor.
Vei organiza acest cantonament şi anul viitor?
Da, iar marele avantaj este că intri într-o bază sportivă în care nu-ţi lipseşte absolut nimic, există inclusiv sistem de cronometraj AMB, cu transpondere, valabile desigur doar pe circuitul de motocros. Am discutat cu cei de la circuit, care îmi vor pune la dispoziţie utilaje pentru ca eu să pot construi două circuite de antrenament in zonă, ceea ce înseamnă că anul viitor voi încerca să măresc grupele şi să extind perioada cantonamentului la o lună.
Sursa: Dirtbikezone.ro
Cum ţi-a venit ideea cantonamentului mx/off-road şi în ce scop l-ai organizat?
Având în vedere că am renunţat anul acesta la motocross deoarece am hotărât să fac o operaţie la genunchi pe care o planificam de mai mult timp şi mai urmează să fac alte câteva, pot acum să mă dedic unor astfel de proiecte. De 8-9 ani, merg la Jon Van den Berg, la antrenamente în Malaga. El este un antrenor foarte bun, căutat de mulţi piloţi de motocross, însă marele inconvenient era că ajungeam acolo şi în fiecare zi trebuia să schimbăm circuitul. Făceam în medie 150 de kilometri pe zi sau chiar mai mult până la circuit, făceam un singur antrenament care era foarte lung, ajungeam seara târziu la hotel, trebuia să descărcăm, să spălăm motoarele, după o săptămână se acumula foarte multă oboseală. Pentru mine, un cantonament trebuie să fie ceva mai organizat, un sportiv are nevoie de volum, mai ales dacă e începător. Asta înseamnă antrenament de dimineaţă, o masă şi program de odihnă la prânz, un nou antrenament, apoi din nou odihnă. Astfel, nu să stai să te plimbi pe drumuri, să încarci, să descarci, să speli motoare. Mi-am propus ca atunci când voi renunţa la motocross să caut o soluţie să fac cât mai eficient antrenamentul şi am ajuns la această formulă în care într-o săptămână ai douăsprezece antrenamente, fără să oboseşti în asemenea măsură la sfârşit, încât să nu mai poţi controla motocicleta.
Camionul de curse trimis până în Spania, încărcat cu 23 de motociclete, cu cortul montat pe aceeaşi setare ca la curse. Pentru ca totul să meargă bine, ne-am bucurat de prezenţa a trei mecanici şi doi bucătari.
Aşadar, nici piloţii şi nici motoarele lor nu au suferit de foame… Dar, spune-ne, cum arăta o zi tipică de cantonament?
Mic dejun servit în paddock între orele 9 – 9:30, la 10:15 cel târziu începea primul antrenament, terminam la 12:15, aveam masa de prânz, urma o pauză de 2-3 ore, în care sportivii puteau merge la cazare, care era destul de aproape, la doar un kilometru de circuit. Apoi, după-amiaza, începea un nou antrenament, în funcţie de ce rideri aveam, de enduro sau de motocros. În a doua săptămână am avut şi un preprator fizic. Atunci am avut şi cei mai mulţi motocrosişti,dar şi un antrenament suplimentar de o oră, constând în pregătire fizică, seara, înainte de cină. A fost o săptămână grea…
Riderii au venit în proporţii aproximativ egale la cantonament, dar atunci când am avut în aceeaşi grupă motocrosişti şi endurişti am organizat programe separate. Dimineaţa am avut un antrenament de tehnică, viraje, secţiuni de circuit, acelaşi pentru fiecare grup, însă antrenamentul de după amiază îl separam. Fiecare antrenament de tehnică era filmat, iar seara se analizau şi se corectau prestaţiile fiecărui rider în parte. Astfel, a doua zi le e mai uşor să îşi corecteze greşelile, decât atunci când le spui doar tu ce greşesc şi cum să corecteze şi am putut observa la fiecare sportiv un progres. Pentru enduro, trebuie să mai spun, zona în care se află baza sportivă are multe dealuri stâncoase, în trepte, e o zonă unde se poate lucra foarte bine şi învăţa o sumedenie de procedee tehnice.
Dar ce tip de rideri au venit? Motociclişti care aleargă de plăcere, rideri care vânează podiumul? Au venit la distracţie sau gata să dea tot ce au mai bun?
Au fost câţiva rideri cu care am mai lucrat la Ciolpani anul trecut,
care au început cursurile în toamnă şi nu am mai putut continua atunci
când s-a stricat vremea. Ei au avut pentru câteva zile un program
separat. Nu prea aveai însă cum să vii la distracţie, sau dacă veneai
astfel setat, după o zi îţi dădeai seama că era foarte obositor, că era
nevoie să te odihneşti la prânz şi nu aveai timp să faci nimic altceva
în afară de mers pe motocicletă. Poate că unii au pornit cu gândul că
merg într-un concediu, dar când au ajuns acolo şi-au dat seama că nu e
aşa. Nici nu îmi doresc asta, nu am organizat cantonamentul ăsta să fac
bani, îl fac în primul rând pentru că îmi place şi îmi doresc să fac
asta, consider că am reuşit să îl scot la un preţ foarte convenabil.
Nici nu mi-ar plăcea să vină lume cu fiţe şi care să nu respecte
programul.Începători ai avut?
Da, au fost şi amatori care merg în Campionatul Naţional de Enduro la clasa Hobby, despre care pot spune că au progresat într-o săptămână, dar şi piloţi profesionişti. Aş minţi însă dacă aş spune că după o săptămâmă de cantonament, sau chiar după o lună, gata, ştii enduro. Cei care citesc asta trebuie să fie conştienţi că la nici un antrenament nu îţi şopteşte cineva un secret la ureche, după care devii brusc mai rapid. Toţi îşi doresc să meargă repede şi habar nu au cum să facă asta. De aceea cel mai important este să te concentrezi pe tehnică, iar viteza vine cu timpul. Scopul meu este să învăţ omul să meargă corect, să nu mai vorbim că aşa scapi de multe accidentări. Atunci când crezi că ştii să mergi cu motocicleta şi tragi mai tare, poţi avea surpriza ca motocicleta să îţi demonstreze că nu e aşa. Ştiu din proprie experienţă aceste lucruri, mie nu mi-a spus nimeni ce să fac şi ce să nu fac.
Cum a fost cuantificat progresul?Cei de la MX au fost cu toţi rideri cu suficient timp pe circuit şi de aceea m-am concentrat să le măresc viteza, să corectez unele erori şi, spre sfârşitul grupei, să le cresc rezistenţa. La enduro e altceva am insistat pe tehnică şi pe viteză, am folosit şi tehnici de motocross. Am avut antrenamente de viteză cronometrate, am pornit de la o tură de circuit de enduro parcursă în 1:49 şi după 90 de minute de muncă ajungeam la 1:30 şi un pic. Am fost foarte mulţumit de atitudinea sportivilor.
Vei organiza acest cantonament şi anul viitor?
Da, iar marele avantaj este că intri într-o bază sportivă în care nu-ţi lipseşte absolut nimic, există inclusiv sistem de cronometraj AMB, cu transpondere, valabile desigur doar pe circuitul de motocros. Am discutat cu cei de la circuit, care îmi vor pune la dispoziţie utilaje pentru ca eu să pot construi două circuite de antrenament in zonă, ceea ce înseamnă că anul viitor voi încerca să măresc grupele şi să extind perioada cantonamentului la o lună.
Sursa: Dirtbikezone.ro
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu